SCURT ISTORIC

Prima Scânteie

Anul 1964 a fost anul în care OM începe să fie o binecuvântare pentru România. Iată ce povesteşte Dale Rothon, prietenul lui George Verwer, despre această perioadă: “Prima mea întâlnire cu   Richard Wumbrand a avut loc în 1964. Eram amândoi în aceiaşi cameră împreună cu alţi 15 oameni. L-am întrebat pe cel care şedea lângă mine de unde ştia că cel din faţa noastră care avea un zâmbet atât de larg pe faţă fusese în închisoare timp de 14 ani? Mihai a răspuns simplu: “Pentru că este tatăl meu!” “Am petrecut ore în şir stând de vorbă şi ascultându-l vorbind despre chemarea lui. Era aşa de înfocat şi chiar gata să se întoarcă în închisoare chiar dacă fusese eliberat doar de câteva săptămâni.” “Într-o ocazie, vizitându-i pe Richard şi Sabrina Wumbrand, i-am auzit vorbind despre un anumit om. Când am întrebat cine era acesta, mi s-a spus că el era cel care îl trădase şi din cauza căruia Wumbrand petrecuse 14 ani în închisoare. Mai târziu, am ieşit la o plimbare împreună. Mergând pe stradă, am întâlnit un bărbat pe care Richard Wumbrand l-a îmbrăţişat. După ce mi l-a prezentat, am observant că avea acelaşi nume ca şi omul care îl trădase. Când i-am atras atenţia asupra “coincidenţei” de nume, Wumbrand mi-a răspuns “Rothon! Noi toţi facem greşeli!” Întrebându-l ce putem face ca să ajutăm ţara dânsului, a spus doar: “Aduceţi Cuvântul lui Dumnezeu poporului meu! Atunci ei vor fi cu adevărat liberi!” Şi astfel am început să facem un plan pentru a aduce Biblii în ţările închise Evangheliei din cauza sistemului comunist. L-am văzut pe Dumnezeu deschizând o mare uşă ca să îi putem ajuta pe fraţii şi surorile noastre din Europa de Est. Ne-am rugat şi în 1968 am înfiinţat o echipă care lucra din Viena. La început eram 7 sau 8 oameni, apoi echipa a crescut treptat.” Astfel au fost aduse în România comunistă mai mult de un milion de Scripturi şi multe alte publicaţii creştine. Unele au fost confiscate, dar multe au ajuns în mâinile credincioşilor!

 

Anii Comunismului

La început eram cam 7-8 persoane, dar apoi echipa a crecut. Am avut peste 100 de OMeri implicaţi la un moment sau altul. Ei primeau Scripturi de la noi pe care le duceau credincioşilor din Europa de Est.” Anii ‘70-’80 reprezintă apogeul puterii comuniste. Filaje, microfoane, percheziții, interogatorii și anchete sunt caracteristice vremii. În anul 1971 Ceaușescu a vizitat China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnamul de Nord. În timpul acestei vizite, Ceaușescu s-a inspirat din cultul personalității lui Kim Ir Sen și al lui Mao Tse Dong. Dar Evanghelicii au refuzat să participe la cultul personalităţii, motivele constând în evidenta incompatibilitate între a fi creştin şi susținator al lui Nicolae Ceauşescu în acelaşi timp. Ca urmare, cei mai activi au fost interogați, percheziționați, arestați și unii au plătit chiar cu viața, fiind bătuți crunt în pușcăriile comuniste. În aceşti ani mulţi oameni din toate părţile Globului se luptau în rugăciune pentru ţara noastră! Mulţi şi-au riscat viaţa şi au adus clandestin literatură creştină cu camioanele. Uneori băteau la uşi ale unor oameni pe care nici nu îi întâlniseră  vreodată, sau lăsau pachetele pur şi simplu în parcare sau în pădure fără să ştie cine le va lua de acolo. De multe ori aşteptau ore în şir la vamă cu frica a ceea ce avea să se întâmple dacă vor fi prinşi.  Astfel milioane de Scripturi au ajuns în mâinile bisericii persecutate  din România. Iar Dumnezeu a ascultat rugăciunile! Și Dumnezeu a ascultat rugăciunile! In Decembrie 1989 Ceaușescu și regimul comunist au fost în sfârșit aduse la tăcere! Și a fost LIBERTATE! Oamenii îngenunchiau pe străzi spunând Tatăl nostru și strigând cât îi țineau plămânii: Există Dumnezeu! Există Dumnezeu! Există Dumnezeu!

 

 

 

 

Anii ‘90 & Lucrarea din Galaţi

După terminarea pregătirii în Școala de Misiune, echipa formată din Ann Siebert, Hyun Mi Choi și Jo Bassham au părăsit Viena și au început călătoria spre Galați - care le va lua aproximativ 2 zile. “Împreună cu Colin Brazier și Carsten Steins am condus până la Cluj de unde au luat-o și pe Hung Jung Kim. Anul Nou ne-a prins undeva, pe drum, călătorind împreună prin România. În prima zi a anului 1992 am ajuns în Galați, noua noastră casă – ce mod minunat de a începe un nou an!“ povesteşte Jo Bassham. La început, echipa a locuit împreună cu familii din Biserica Baptistă și Oastea Domnului, în timp ce învățau limba română. Pe 2 Martie a sosit un nou membru al echipei – un bărbat, John Hooker, care avea să fie primul director al OM România. În următorii ani, mulți oameni au ieșit și au intrat în echipă, au fost multe lupte, dar și multe binecuvântări și uși deschise. Au fost provocări, dar și binecuvântări! Chiar dacă oamenii din echipă au spus că a fost cea mai grea perioadă din viaţa lor, ei au văzut și multe minuni, multe biruințe, au legat multe relații în toată țara, mai ales prin campanile de vară care s-au numit Love Europe (Iubeşte Europa).

 

Love Europe

Prima dată când România a fost implicată în Love Europe a fost vara lui 1992, începând cu conferința din Pardubice, Cehoslovacia, şi continuând cu evanghelizarile de vară. Trei dintre acestea au avut loc în România. Echipa spunea: “A fost o mare binecuvântare să vedem români încercând noi metode de evanghelizare pe stradă: dramă, sketchboard etc.“ În 1993, deja au fost 10 echipe implicate în evanghelizări în diferite localități din țară. Mulți oameni L-au primit pe Domnul: bărbați, femei și familii întregi. A fost un timp entuziasmant și minunat! Înainte să se încheie evanghelizările deja se organizau întâlnirile periodice și cursurile de ucenicizare. Echipa OM a fost foarte încurajată de ceea ce făcea Dumnezeu! O fată a povestit despre vara aceasta: ”Înainte nu am spus nimănui despre credința mea în Domnul Isus și ce înseamna asta pentru mine. Acum, vreau s-o spun tuturor!”

 

Braşov & Piteşti

Anul ‘96 marca o nouă eră pentru viaţa echipei OM România. Deoarece echipa a crescut, s-au putut deja forma două echipe. O parte a echipei s-a mutat la începutul anului în noua bază de misiune din Braşov. Echipa care locuia aici urma să fie echipa administrativă. Cei implicaţi la Galaţi vor continua lucrarea acolo. La un moment dat, ei au simţit că era timpul pentru o schimbare, aşa că s-au mutat din Galați la Pitești la sfârșitul anului 1997. De câțiva ani, vara, mergea o echipă acolo și lucrarea mergea foarte bine. Era o legătură bună între OM și câteva biserici din zonă. John s-a mutat cu echipa administrativă la Brașov, iar echipa de evangelizare s-a mutat în Pitești. “Am fost implicați în lucrarea cu copiii și cu tinerii. Fiecare din noi dezvoltam prietenii: făceam studii biblice în cămin cu niște fete de la orfelinat, vizitam azilul de bătrâni și centrul pentru oamenii cu dizabilități. Când echipa a mai crescut, am organizat două concerte creștine la Casa Sindicatelor. Apoi am început să predăm limba engleză în liceu. Mulți dintre noi au rămas cu prietenii pe viață. Tinerii au fost provocaţi să meargă în misiune și să dorească mai mult de la viață. Dar cel mai important: oamenii au auzit Evanghelia!” Lucrarea OM în Pitești s-a încheiat în August 2001 când toată echipa s-a mutat la Braşov.

 

Babadag

Lucrarea din Babadag a început în anul 1998 când doi tineri din altă zonă a țării au venit să locuiască și să lucreze în mijlocul unui grup de oameni total neevanghelizați până atunci. Tot în acea perioadă un grup de tineri din Tulcea veneau pentru a împărți literatură creștină și a ține legatura cu cei evanghelizaţi deja în timpul verilor de către echipele Love Europe. Mariana Dogaru s-a mutat acolo în vara anului 2000 cu gândul de a sta pentru 6 luni, care s-au dovedit a fi 6 ani. Deja era o echipă, un grup mic de români care se închinau împreună cu o Biserică de rromi turci. S-a început o Școală de Alfabetizare a copiilor turci la Biserică. În anul 2002 a venit și Luminița Drăguşin, apoi Esher Clarke şi Junko Myasaka și împreună cu ceilalți lucrători se implicau în cele două biserici (română şi turcă). Mariana ne spunea: “În cei 3 ani de alfabetizare între ruinele unei fabrici de zahăr falimentare, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu zeci de copii care au învațat să se roage, s-au întâlnit cu Isus şi mulţi dintre ei și-au continuat studiile la școlile din oraş. Apoi, Domnul ne-a dat o clădire chiar  în mijlocul comunității, clădire care cu timpul a fost renovată şi a devenit grădiniță”. Unii dintre copii își aduceau părinții sau frații la Biserică. Doar 10% dintre ei mergeau atunci la şcoală. După 8 ani de grădiniță, nivelul școlarizării a crescut uimitor, ceea ce a fost vizibil și pentru cadrele didactice din școlile oraşului și ale autorităților din Babadag. Uneori se organizau excursii sau tabere de vară la munte pentru copiii din ambele biserici, ceea ce era cu adevărat un eveniment, având în vedere că pentru cei mai mulți era prima ieșire din orașul lor.

 

2005 … si mai departe

Dupa plecarea familiei Hooker After (John and Petronela), lucrarea a fost preluata Herbert si Inge van den Berg in 2004 si apoi in 2008 de Rafael si Alice Nastase. Au luat fiinta departamente specializate si incet incet echipa si lucrarea au crescut.